Timp de decenii, județul Hunedoara a fost locul in care fotbalul, nu doar că s-a jucat, ci a fost trăit și iubit cu patimă. Oameni simpli, din sate sau orașe, fotbaliști de renume și antrenori celebrii au contribuit la o poveste extraordinară, în care fotbalul a devenit o religie pentru hunedoreni.
Timp de decenii, judetul Hunedoara, a fost cucerit de catre fotbal.
În anii ’70 și ’80, județul Hunedoara era un caz aparte în peisajul fotbalistic românesc. Două echipe în Divizia A și alte patru în Divizia B, o performanță unică pentru un județ al României acelor vremuri. Epicentrul fotbalului din judetul nostru era, fără îndoială, Hunedoara, unde Școala Sportivă cu Carol Gal la timona, a produs generații de talente. O parte din copiii șlefuiți de el ajungeau ulterior pe mâinile lui Mircea Lucescu, la Corvinul. Ion Nunweiller, Remus Vlad si alti profesori cu har, au antrenat echipe din judetul Hunedoara.
Și ce nume a fost Mircea Lucescu! Un antrenor care avea să cucerească Europa, dupa aproape 4 decenii fiind rechemat la cârma naționalei tarii noastre. Dar nu doar Hunedoara era un punct fierbinte al județului. La Petroșani, Ioan Sdrobiș, cunoscut ca „Părintele”, a fost un alt nume respectat care a contribuit la gloria fotbalului hunedorean.
Atmosfera de pe stadioane era electrizantă. Înainte de 1989, duminicile erau dedicate fotbalului. Oamenii din toate localitatile județului, simpli, dar plini de pasiune, se organizau chiar și în condițiile restricțiilor de circulație auto. Într-o duminică circulau mașinile cu număr par, în alta cele cu număr impar. Se înțelegeau, se urcau câte patru-cinci într-o mașină și plecau fie spre Hunedoara, fie spre Petroșani, pentru a vedea meciuri cu echipe mari ale României, precum Craiova, Dinamo sau Rapid.
Pe atunci, numele lui Florin Maxim nu era cunoscut – erau vremurile în care generația lui încă era așteptată. Dar fotbalul se trăia la cote maxime. Jucători precum Romica Gabor, câștigător al Balonului de Aur la nivel de juniori, aduceau mândrie locală si nationala. Pe plan individual, județul a dat mulți fotbaliști de mare valoare, dar, paradoxal, niciuna dintre echipele hunedorene nu reușise să cucerească un trofeu național.
Povestea fotbalului hunedorean este una a pasiunii, a sacrificiilor și a iubirii necondiționate pentru sportul rege. Este o moștenire care dăinuie și astăzi, inspirând generații întregi să viseze și să lupte pentru culorile pe care le poarta.
Seara de 15 mai 2024 va rămâne în istoria județului Hunedoara ca momentul suprem al fotbalului hunedorean. Pe stadionul din Sibiu, Corvinul Hunedoara a cucerit Cupa României, aducând primul trofeu național în județ după decenii de muncă, pasiune și sacrificii din partea fotbaliștilor, antrenorilor și suporterilor.
Acest triumf este rezultatul unei moșteniri construite de-a lungul anilor de generațiile anterioare de fotbaliști și oameni de fotbal din Hunedoara, care au pus suflet în fiecare etapă a dezvoltării acestui sport în județ. Suporterii, cu energia și dragostea lor pentru echipele hunedorene, au fost mereu un factor decisiv, iar în acea seară au fost răsplătiți pe deplin.
Trofeul câștigat la Sibiu aparține tuturor generațiilor – de la cei care au construit Corvinul și alte echipe hunedorene de-a lungul decadelor, până la cei care au ținut vie flacăra fotbalului în vremuri mai dificile. Este trofeul tuturor hunedorenilor, un simbol al ambiției și perseverenței acestui minunat județ
Uneori in viața asta, se învârt oameni , conjuncturi, oameni cu nume sau oameni cu un anumit nume.
Am scris la inceputul acestui articol ca, timp de decenii, judetul Hunedoara a fost cucerit de fotbal, in 15 mai 2024, judetul Hunedora, a cucerit fotbalul.
De data asta chiar totul a fost maxim, și din punct de vedere literar, destinul a făcut ca și numele antrenorului sa se asorteze cu performanta – Maxim!
