miercuri, 25 mai, ora 18, stadion „Dacia” Orăștie
CS Municipal Deva – CSC Dumbrăvița 1 – 5 (1 – 1)
Au marcat: Stelea (44 penalty) – Bain (17), Paulevici (46, 51), Zurbagiu (62), Bodri (71)
Deva: Bădescu – Kelemen (57 Vasilescu), Plută, Doboș, Branea (57 Tod) – Bloj, Țoiu, Stelea (72 Marinca), Săulescu (26 Dumbrăvean) – Kayondo, Avramovici (57 Sulea). Antrenor Ștefan Nanu
Dumbrăvița: Trifon – Tismonar, Bura-Kot, Zurbagiu, Bain, Ghinescu – Olaru, Schinteie, Martinov (82 Grigoriu) – Paulevici (64 Bodri), Făgărășanu (89 Gologan). Antrenor Cosmin Stan
Arbitri: Rareș Vidican (Satu Mare) – Răzvan Soponar, Daniel Lar (ambii Baia Mare)
Am întârziat cronica înfrângerii cu Dumbrăvița (parțial) și din cauză că „autopsiile necesită timp”, ca să citez un reputat cronicar de fotbal. Poate încă și mai bine decât scorul final, modul cum au stat lucrurile pe teren se oglindește în ce au spus la cald, imediat după meci, cei doi antrenori:
„Am întâlnit o echipă motivată, care ne-a dat o lecție de fotbal prin dorință.” – Ștefan Nanu
„Noi respectăm fotbalul, iar atunci când îl respecți fotbalul te răsplătește.” – Cosmin Stan
Sigur, se poate aduce în discuție și bara lui Kayondo din debutul meciului (mingea trimisă doar câțiva centimetri mai la dreapta și scorul ar fi fost 1 – 0 în minutul 10, un start perfect pentru Deva), dar variațiunile pe tema „ce ar fi fost dacă…” țin de domeniul autorilor de ucronii, nu al jurnaliștilor sportivi.
Cauzele acestui 1 – 5 sunt multiple și „radiografia” fiecărui element în parte ar lua prea mult timp. Iată doar câteva dintre acestea:
* Portarul Bădescu a prins o zi nu proastă, ci catastrofală. A luat gol din 4 metri (primul), la un lob din marginea careului (al doilea), de la 40 de metri lateral (al treilea), cu capul din careul mic (al patrulea).
* Sigur, nu e nici pe departe unicul vinovat, apărarea contribuind și ea din plin măcar la golurile 2, 4 și 5, cu ezitări la o minge simplă, scăparea adversarului din marcaj la corner și depășită în bloc la fază de contraatac.
* Oamenii pe care i-am lăudat de atâtea ori pentru prestațiile avute, Țoiu și Stelea, cei care au adus echilibru în jocul echipei, au dictat tempoul partidelor, au recuperat nenumărate baloane la mijlocul terenului, făcând de cele mai multe ori diferența la acest capitol, au fost departe de nivelul lor obișnuit. Schinteie și Olaru, omologii lor din formația dumbrăvițeană, au fost cei care au impresionat prin travaliu și mai ales prin eficiență.
* Deva a fost mai mult decât vulnerabilă la incursiunile pe flancuri ale oaspeților. Cu Tismonar pe dreapta și Ghinescu pe stânga coborâți în faza defensivă la nivelul liniei de trei fundași centrali, dar urcând imediat la mijloc în momentul posesiei (ceva în genul lui Dan Petrescu și Dorinel Munteanu la Mondialul din `98, ca să vă faceți o idee), Dumbrăvița și-a asigurat superioritatea în zonele laterale și implicit o mare libertate de mișcare pentru oamenii de atac – Paulevici, Făgărășanu, Olaru, Martinov.
* În atac gazdele au contat exclusiv pe Kayondo, toate mingile fiind aruncate în față „la bătaie” pentru acesta. A reușit să câștige de două-trei ori duelurile directe cu fundașii adverși, dar nesusținut de coechipieri nu a putut realiza mare lucru.
* Nu în ultimul rând, ci poate chiar înainte de toate, atitudinea pe care Nanu o cere mereu elevilor săi a lipsit în acest meci. Agresivitatea în joc pentru care echipa deveană era temută de orice adversar a fost uitată la vestiare, „au fost relaxați, au intrat pe vârfuri, a intervenit și automulțumirea după calificarea la baraj”, așa cum observa tehnicianul devenilor.
După un asemenea scor, problema calificării în retur nu se mai poate pune, oricât ar fi balonul de rotund. Se mai joacă pentru orgoliu, onoare sau cum vreți să îi spuneți. O victorie fie și numai de palmares ar însemna încheierea cu o impresie pozitivă a unui sezon în care Deva a realizat poate mai mult decât și-a propus și în orice caz peste așteptările tuturor.
