Se știe, am ratat încă o calificare la Euro, am ratat și promovarea în Nations League A cu Naționala mare, dar împotriva oricărei logici sau evidențe „o anumită parte a presei” a ales să sărbătorească evenimentul ca pe o reușită. De ce? În ultimă instanță, doar pentru că Serbia a bătut Rusia. Sunt convins că toți microbiștii știu despre ce este vorba – doar au fost intoxicați cu informația asta încă dinaintea începerii meciului nostru din Irlanda de Nord! – dar pentru cei care nu sunt foarte interesați de situația „tricolorilor” să o lămurim pe scurt: România a prins ultimul loc în urna a doua valorică la tragerea la sorți pentru Mondial.
Cum am ajuns așa de sus?
Reamintim, pentru preliminariile Euro 2020 am fost în urna a patra valorică. Nu poți să nu te întrebi: grație căror rezultate notabile am urcat direct în urna a doua?! Calificarea la European am ratat-o (nici măcar nu am fost pe aproape, de pe locul 4, la ani-lumină de primele două clasate), iar în grupa de Nations League B am terminat pe 3; așadar, pe ce se bazează acest „FIFA/ Coca-Cola World Ranking” care ne-a tras de păr în al doilea eșalon valoric continental?
Să vedem, să recapitulăm.
În preliminariile despre care pomeneam Spania ne-a bătut în ambele meciuri, Suedia ne-a bătut în ambele meciuri; nu mai discutăm și despre maniera în care au făcut-o, cum ne-au surclasat la toate capitolele. Am reușit două egaluri cu Norvegia, unul cu foarte multă șansă, altul în care parcă am fi meritat victoria „la impresia artistică”. În rest, am luat doar punctele absolut obligatorii cu Malta și Feroe (deși 1 – 0 cu maltezii pe teren propriu chiar nu e un rezultat cu care să te mândrești).
În Liga Națiunilor recent încheiată am făcut un singur joc într-adevăr bun: în deplasare cu Austria, victorie cu 3 – 2. În rest, norvegienii ne-au administrat un 4 – 0 istoric, austriecii și-au luat revanșa în partida retur, iar cu nord-irlandezii nu am reușit decât două egaluri, ultimul după un joc penibil la Belfast. A, și am mai primit cadou un 3 – 0 „la masa verde” mulțumită ministrului norvegian al Sănătății și UEFA, în această ordine.
Așadar, se pare că e suficient ca în doi ani de zile să câștigi un singur meci cu un adversar mai de dai-Doamne – acesta e adevărul, Austria e foarte departe de primul eșalon valoric, cel cu Franța, Portugalia, Spania etc. – în afară de cele cu Malta, Feroe și Belarus (ultimul în amical) ca să ajungi să te tragi de șireturi cu Suedia, Elveția, Ucraina, Polonia, Serbia sau Slovacia în postura de colege în eșalonul doi.
Cât de real e acest loc în urna a doua și cât ne ajută?
În primul rând trebuie să precizăm că echipe mai slab situate decât noi în ierarhia FIFA/ Coca-Cola merg la Euro: Rusia (sfertfinalistă la ultimul Mondial, pe care cumva am depășit-o în ultimul moment), Cehia, Finlanda sunt calificate direct din grupele lor, Scoția, Ungaria, Macedonia (aflată în urna a patra) au ajuns la turneul final din baraj. Am mai devansat în acest clasament Norvegia – abia ce am pomenit de acel 0 – 4 din ultimul meci direct – și Islanda, care ne-a eliminat fără drept de apel în barajul pentru Euro.
Așadar, cu toate că am evitat posibili adversari puternici din urna a doua (ce ați fi zis de o repetare a grupei cu Spania și Suedia!?), nu ne va fi deloc moale nici din postura de favoriți secunzi – asta doar pe hârtie – ai unei grupe preliminarii pentru Mondial. Nu am reușit să batem recent nici Norvegia, nici Islanda, nici Irlanda de Nord, ca să enumerăm doar atâția dintre cei din urna a treia pe care îi putem întâlni. Despre o variantă cu Rusia în grupă nici nu vreau să mă gândesc. Mai mult, din urna a patra am putea da peste Muntenegru (în calificările la precedentul Mondial am avut un egal și o înfrângere cu ei), Bosnia, Slovenia, Bulgaria ori Albania (vi-l mai amintiți pe Sadiku, de la ultimul turneu final la care am călcat?, că Tătărușanu, Chiricheș și Alibec sigur și-l amintesc de la acel 0 – 1!).
În concluzie, ca să răspund la partea a doua a ultimei întrebări, locul în urna a doua nu ne ajută cu mare lucru dacă pe teren vom repeta prestațiile din ultima vreme. Din ultimii ani, de fapt, indiferent că selecționerul s-a numit Pițurcă, Iordănescu, Daum, Contra sau Rădoi. Ceea ce mă miră este că nu s-a găsit – încă! – cineva care să spună că avem o Națională mai bună decât a Germaniei, pentru că pe noi Spania ne-a bătut „doar” cu 5 – 0…!
